Ce să preferi? Liniştea de dinaintea furtunii sau de după furtună?
Dacă întinzi mâna după un fluture, încercând să-l prinzi, nu contează dragostea cu care o faci.
Dacă ar fi să alegem cea mai frumoasă imagine, ar fi de pe pământ sau din cer? Probabil că am alege una care să cuprindă atât pământul, cât şi cerul.
Cine ajunge la frumuseţea divină nu se mai poate întoarce la urât.
Îmi pun o întrebare simplă: ştii că tot ce ai pierdut azi vei câştiga mâine? Prin însuşi faptul că respiri. Şi că într-o zi nu vei mai fi decât o respiraţie străbătând Universul pentru a da spirit altor vieţi.
Nu suntem decât o mică parte din ceea ce ni se pare că suntem. Şi numai acea parte se înalţă la cer.
Orice clipă pe care ni se pare că o pierdem, are rostul să ne facă mai bogaţi. Pentru acest lucru am început să măsurăm timpul.
Dacă privesc cu mai multă atenţie în jurul meu descopăr şi ceea ce nu se vede de obicei. Şi mă întreb de ce mă uit atât de rar cu mai multă atenţie în jurul meu
Dragostea nu este de ajuns dacă nu poate să ocrotească.
Dacă n-aş crede că Dumnezeu este pretutindeni, chiar dacă Îl căutăm vreme îndelungată, sperând să-I putem demonstra existenţa, aş fi ca o respiraţie pierdută în Univers fără să mai poată însufleţi pe nimeni.
Niciodată nu vom putea fi atât de buni pe cât, măcar uneori, am vrea să fim. Dar asta nu înseamnă că nu este bine şi aşa.
Spun unii că lumea în care trăim este tot mai egoistă şi mai comercială. Aşa a fost dintotdeauna. Căci o lume fără egoism şi fără comerţ nu are cum să existe. Însă dincolo de ea există ceva unde nici nu se vinde, nici nu se cumpără. Şi unde n-ai niciun motiv să fii egoist.
Alexandru Paduraru Blog 